" /> " />
Feed on
Posts
Comments

Category Archive for 'Personal'

personalitati

e ciudat cum poate un om sa se dedubleze in atatea personalitati incat sa te bulverseze. sub un singur chip, parca ar trai mai multe persoane.. .azi e cel mai alintat copil, care se bucura din nimic ca si cum viata e numai un joc, maine e adultul frustrat care se inchide in el, azi  e adolescentul timid care se emotioneaza si la o strangere de mana, maine e cel mai insensibil om care infige cuvinte ascutite in tine cu o nepasare dureroasa. uneori devine bulversant si atunci simt ca parca nu te-as cunoaste.
 
si atunci imi vine sa opresc timpul in loc, sa te pastrez asa cand esti cel mai alintat copil.

am ascuns tristetea intr-un zambet

everything happens for a reason…daca am suferit o infrangere , dezamagire acum, nu-i nimic ma ridic incet, si cu ultima doza de optimism sper la momentul ala bun, care o sa revanseze tristetea de acum.
si stiu ca o sa fie bine..si cu cat o cred mai convinsa, cu atat mai repede o sa vina. pentru ca am incredere. si aleg frumosul din urat , optimismul din rau, zambetul din trist, si totul din nimic.
 si niciodata nu o sa incetez sa sper ca e bine, ca o sa fie si mai bine.

momente

sunt anumite persoane care se inchid in sine cand au o problema, ii apasa ceva sau pur si simplu au o durere fizica, care ii face irascibili si necomunicativi. lucru total gresit din punctul meu de vedere, pentru ca daca nu impartasesti cu cineva e greu sa depasesti singur momentul. nu imposibil, dar uneori class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/poate” title=”poate”>poate fi o povara prea grea sa o cari doar tu. si eu nu pot sa stau departe…si din felul meu de a fi, de a ma baga in sufletul omului, nu-mi place sa ma lovesc de un refuz, de un zid impenetrabil si de cuvinte pe care nu le inteleg.
 
sunt copil naiv, si copii nu inteleg refuzuri. ei au nevoie de atentie , dau atentie si se rasfata. si copiii au nevoie de mai mult decat momente frumoase..

9 crimes

 

 poate sunt eu prea sensibila in ultima perioada…dar urasc sa se ridice tonul la mine, si ma ranesc cuvintele rele ..o observatie mica dar rautacioasa ma doare. imi place sa cred ca nu am facut nimic rau, ca mereu am incercat sa le fac pe toate. singura. asa ca niste cuvinte aruncate poate cu alt sens de catre cei dragi dar pe care le percep eu drept "rele" ma ranesc. la fel actele de egoism sau zgarcenie. nu suport oamenii zgarciti. daca am si o faramita de paine, o impart…asa am fost crescuta, asa mi se pare frumos..
 
si nu pot sa sterg cu buretele orice cuvant spus asa la suparare sau nu. nu pot. cuvintele care dor nu poti sa le stergi. le strang acolo asa pe toate, trec aparent peste ele, pentru ca asa e felul meu de afi, sa cedez…pana la un anumit punct. odata si odata or sa se adune atat de multe incat nu o sa le mai pot duce. si atunci am sa ma declar invinsa.
 
da, uneori trebuie sa mai gandesti si din perspectiva celuilalt inainte sa deschizi gura si sa spui cuvinte grele…

changes

in my life lately au fost numai etape si etape..cand ziceam ca abia astept sa trec peste ceva, pac apare altceva..deci am terminat cu facultatea, am terminat cu licenta, acum urmeaza masterul. am terminat cu un job, acum urmeaza altul. intotdeauna urmeaza cate ceva:)

si nici nu am timp sa-mi para rau , pentru ca trebuie imediat sa ma adaptez in alt loc, cu alti oameni, si alte idealuri .. sunt curioasa si ce urmeaza dupa toate astea.

acum un an planurile erau total altele, acum o saptamana altfel ..desigur, telul principal e acolo batut in cuie undeva..insa drumul spre el se schimba in fiecare zi.
 
la fel e si cu oamenii de langa tine..multi dintre ei raman, de altii te departezi..si nu petru ca ai vrea, ci pur si simplu, aveti vieti diferite si scopuri diferite si drumurile voastre nu se mai intersecteaza atat de des. dar nu trebuie sa-ti para rau de nimic.
 
totul se intampla cu un anume motiv.

disappointing

e trist cand cunosti oameni noi fermecatori care apoi se adeveresc la fel de "goi" si neinteresanti ca un coleg de munca pe care il stii din vedere dar nu vorbiti niciodata..mai trist e ca le crezi povestile.. te deschizi lor, pana se joaca ei un pic incat sa-si satisfaca orgoliul nemasurabil, pentru ca apoi sa te ignore total intr-o lume muta a necuvintelor. si e si mai trist cand joaca pe doua planuri. cand sunt nemernici, si fac remarci intepatoare ( inteligente zic ei).. caci da, ei sunt sublimi, noi suntem aia plictisitori, introvertiti sau lipsiti de initiativa …
 
imi pare rau pentru oamenii astia. mi-e mila de ei. pentru ca sunt incredibili de singuri . si daca nu stiu sa vada persoanele minunate din jurul lor, atunci or sa fie si mai singuri in bula lor de cristal sau langa niste persoane la fel de reci precum gheata..
 
 

feels like home

pentru ca e linistea aia lenesa si cel mai dulce sentiment..cu arome de placinta cu branza si stafide gatita de tata, cu o pisica pufoasa ce se alinta la picioarele tale..caldura aia sufleteasca pe care o gasesti in fiecare lucru marunt pus atent la locul lui, in poze vechi ingalbenite si jurnale amestecate..in privirea blajina si zambetul incarcat de ani al parintilor..
 
e bine sa fii acasa.
 
 

where the beauty lies

de ce nu e bine? pentru ca mintile noastre intortocheate pun prea multe intrebari, pentru ca analizam prea mult, pentru ca vorbim prea mult si actionam prea putin. ne incurcam in principii , in moralitate, in jena , in timiditate , ne complicam fara sa vrem. si fara sa vrei ajungi sa spui cuvinte pe care nu le doresti, ajungi sa-ti para rau pentru momenetele pierdute, pentru trairile pierdute, pentru lucrurile de care nu te-ai bucurat indeajuns..
 
m-as juca un pic de-a Dumnezeu cu mintile oamenilor. sa-i fac sa vorbeasca deschis. sa fac lucrurile simple si frumoase. dar asta ar insemna sa rapesc tocmai placerea de a trai. asa ca ma opresc la ea doar ca la o idee din lumea mea naiva..
 
si ma bucur si zambesc ca un copil, care dupa ce cade sau se loveste, incepe sa rada cu pofta.

ou pas cap?

 

uneori interpretam lucrurile gresit sau doar interpretam reactia celuilalt fara sa ne gandim ca poate reactia noastra sau vorbele noaste ii afecteaza in alt fel.. si totul (iarasi) din cauza ca nu vorbim direct, ca nu spunem exact ce si cum simtim, gandim..
 
si  din aceeasi teama de esec , ne abtinem sau ne inhibam pornirile..daca nu e bine? dar poate ar fi mai bine sa…si totusi.. .
 
dar nu mai bine spui tare si raspicat? iti asumi un risc, dar macar nu ramai cu indoieli sau urata intrebare "what if.." si poate ar trebui sa nu mai astepti ca celalalt sa reactioneze primul, ci sa fii tu cel care face primul pas ..
 
sa nu mai fugi de sentimente , de oameni, sa nu mai fugi de tine.. cap?
 rad mult in fiecare seara. si se joaca si se bat si el o gadila rau rau, si ea se smuceste. si se pupa, si se joaca iar, si rad, si obosesc asa intr-o imbratisare dulce..el mereu adoarme primul, si ea se chinuie sa traga un pic de cearceaful ala mic dar care ii acopera pe amandoi perfect. el ii simte caldura trupului aplecat sa-l sarute de noapte buna , o cuprinde frumos in brate si se cuibareste in ea…se cuibaresc amandoi, se contopesc intr-un singur suflet, doi ochi si doua maini..ea il priveste pe furis, admirandu-i trasaturile frumoase, aproape perfecte. si apoi ii saruta ochii obositi, buzele si undeva in spatele urechii unde stie ca-i place lui. el se infioara si o strange si mai tare la piept, o ia de mana, o pupa tandru pe coltul gurii si pe obrajii ei mari si-i sopteste "noapte buna, iubita mea"…
 
si adorm asa cuibariti si tinandu-se de mana, ca doi copii… atat de pura e noaptea uneori…
 

Older Posts »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X