seainmyeyes

e ciudat cum poate un om sa se dedubleze in atatea personalitati incat sa te bulverseze. sub un singur chip, parca ar trai mai multe persoane.. .azi e cel mai alintat copil, care se bucura din nimic ca si cum viata e numai un joc, maine e adultul frustrat care se inchide in el, azi  e adolescentul timid care se emotioneaza si la o strangere de mana, maine e cel mai insensibil om care infige cuvinte ascutite in tine cu o nepasare dureroasa. uneori devine bulversant si atunci simt ca parca nu te-as cunoaste.

 

si atunci imi vine sa opresc timpul in loc, sa te pastrez asa cand esti cel mai alintat copil.

everything happens for a reason…daca am suferit o infrangere , dezamagire acum, nu-i nimic ma ridic incet, si cu ultima doza de optimism sper la momentul ala bun, care o sa revanseze tristetea de acum.

si stiu ca o sa fie bine..si cu cat o cred mai convinsa, cu atat mai repede o sa vina. pentru ca am incredere. si aleg frumosul din urat , optimismul din rau, zambetul din trist, si totul din nimic.

 si niciodata nu o sa incetez sa sper ca e bine, ca o sa fie si mai bine.

sunt anumite persoane care se inchid in sine cand au o problema, ii apasa ceva sau pur si simplu au o durere fizica, care ii face irascibili si necomunicativi. lucru total gresit din punctul meu de vedere, pentru ca daca nu impartasesti cu cineva e greu sa depasesti singur momentul. nu imposibil, dar uneori class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/poate” title=”poate”>poate fi o povara prea grea sa o cari doar tu. si eu nu pot sa stau departe…si din felul meu de a fi, de a ma baga in sufletul omului, nu-mi place sa ma lovesc de un refuz, de un zid impenetrabil si de cuvinte pe care nu le inteleg.

 

sunt copil naiv, si copii nu inteleg refuzuri. ei au nevoie de atentie , dau atentie si se rasfata. si copiii au nevoie de mai mult decat momente frumoase..

 

acum un an planurile erau total altele, acum o saptamana altfel ..desigur, telul principal e acolo batut in cuie undeva..insa drumul spre el se schimba in fiecare zi.

 

la fel e si cu oamenii de langa tine..multi dintre ei raman, de altii te departezi..si nu petru ca ai vrea, ci pur si simplu, aveti vieti diferite si scopuri diferite si drumurile voastre nu se mai intersecteaza atat de des. dar nu trebuie sa-ti para rau de nimic.

 

totul se intampla cu un anume motiv.

e trist cand cunosti oameni noi fermecatori care apoi se adeveresc la fel de "goi" si neinteresanti ca un coleg de munca pe care il stii din vedere dar nu vorbiti niciodata..mai trist e ca le crezi povestile.. te deschizi lor, pana se joaca ei un pic incat sa-si satisfaca orgoliul nemasurabil, pentru ca apoi sa te ignore total intr-o lume muta a necuvintelor. si e si mai trist cand joaca pe doua planuri. cand sunt nemernici, si fac remarci intepatoare (inteligente zic ei).. caci da, ei sunt sublimi, noi suntem aia plictisitori, introvertiti sau lipsiti de initiativa…

 

imi pare rau pentru oamenii astia. mi-e mila de ei. pentru ca sunt incredibili de singuri. si daca nu stiu sa vada persoanele minunate din jurul lor, atunci or sa fie si mai singuri in bula lor de cristal sau langa niste persoane la fel de reci precum gheata..

 

 

pentru ca e linistea aia lenesa si cel mai dulce sentiment..cu arome de placinta cu branza si stafide gatita de tata, cu o pisica pufoasa ce se alinta la picioarele tale..caldura aia sufleteasca pe care o gasesti in fiecare lucru marunt pus atent la locul lui, in poze vechi ingalbenite si jurnale amestecate..in privirea blajina si zambetul incarcat de ani al parintilor..

 

e bine sa fii acasa.

 

 

 

 rad mult in fiecare seara. si se joaca si se bat si el o gadila rau rau, si ea se smuceste. si se pupa, si se joaca iar, si rad, si obosesc asa intr-o imbratisare dulce..el mereu adoarme primul, si ea se chinuie sa traga un pic de cearceaful ala mic dar care ii acopera pe amandoi perfect. el ii simte caldura trupului aplecat sa-l sarute de noapte buna, o cuprinde frumos in brate si se cuibareste in ea…se cuibaresc amandoi, se contopesc intr-un singur suflet, doi ochi si doua maini..ea il priveste pe furis, admirandu-i trasaturile frumoase, aproape perfecte. si apoi ii saruta ochii obositi, buzele si undeva in spatele urechii unde stie ca-i place lui. el se infioara si o strange si mai tare la piept, o ia de mana, o pupa tandru pe coltul gurii si pe obrajii ei mari si-i sopteste "noapte buna, iubita mea"…

 

si adorm asa cuibariti si tinandu-se de mana, ca doi copii… atat de pura e noaptea uneori…